Când decedatul se află în sicriu, el este culcat pe spate, mâinile unindu-se pe piept, În prezența obligatorie a pastorului. Sicriul poate fi orice, principalul lucru este că să aibă crucea aplicată pe el. Este strict interzisă plasarea în sicriu a obiectelor simbolice sau personale împreună cu decedatul. Florile sunt adesea folosite pentru a decora sicriul ca simbol al solemnității și frumuseții, fiind aduse de invitaţii. Însă mulții preferă să doneze bani în loc de flori.
Ceremonia de înmormântare în sine are loc în templu și simbolizează transferul sufletului către Dumnezeu, proclamând speranța pentru învierea obligatorie a celor prezenți în viață. Rugăciunea pentru odihna sufletului în timpul ceremoniei nu este proclamată, iar prezența trupului decedatului în templu este deloc necesară.
Incinerarea este răspândită în rândul protestanților fiind permisă oficial din 1898. În acest caz, pastorul și familia sa vin la crematoriu. Este necesară prezența pastorului şi la cimitir.
